Politica de contabilitate a intreprinderii

Politica de contabilitate a intreprinderii Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedurilor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu S.N.C. 1 “Politica de contabilitate”. Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenţii (principii) ale contabilităţii: 1. Continuitatea activităţii. 2. Permanenţa metodelor. 3. Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente). 4. Prudenţa. 5. Prioritatea conţinutului asupra formei. 6. Importanţa relativă. Politica de contabilitate se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de gestiune de către un grup de specialişti (contabili, economişti, conducători de subdiviziuni) şi se aprobă de către consiliul de directori sau de adunarea generală. În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative şi normative ce se referă la contabilitate. Procedura la elaborare a politicii de contabilitate constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare. De exemplu, S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” prevede pentru evidenţa curentă a stocurilor următoarele metode: 1. metoda costului normat, 2. metoda vînzării cu amănuntul, 3. metoda de identificare 4. metoda FIFO, 5. metoda LIFO, 6. metoda costului mediu ponderat. La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă, care într-o măsură mai mare corespunde cerinţelor de ţinere a evidenţei stocurilor la această unitate. S.N.C. 18 “Venitul” prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzacţie şi pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea variantă care permite a determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune. S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” recomandă următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe: • metoda casării liniare, • metoda proporţional volumului producţiei fabricate (lucrărilor executate), • metoda soldului degresiv, • metoda degresivă cu rată descrescătoare. La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii, care corespunde politicii de renovare a mijloacelor fixe şi de formare a cheltuielilor şi veniturilor. De exemplu, uzura automobilului trebuie să fie calculată prin metoda soldului degresiv, fiindcă acesta pierde un procent mai mare din valoare în primii ani de exploatare. Uzura clădirilor se calculează prin metoda liniară, întrucît ele pierd valoarea unitară, în decursul întregii durate de exploatare etc. Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esenţial la diverse întreprinderi, luînd în considerare condiţiile concrete ale fiecăreia.

  Politica_de_contabilitate_a_intreprinderii.rar 5.62 Kb 01/10/2011, 15:52