Cercetarea la fata locului

Cercetarea la faţa locului este una dintre cele mai importante activităţi care se desfăşoară de către organele judiciare în vederea realizării scopului procesului penal.

Legiuitorul român reglementează cercetarea la faţa locului în cadrul art. 129 din Codul de Procedură Penală, ca fiind activitatea desfăşurată de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

Analizând definiţia legală, apreciez că, ceea ce ţine de esenţa acestei activităţi, este complexitatea conferită de mai multe laturi acţionale ce se îmbină, în scopul de a oferi cât mai multe informaţii anchetei penale.

Detaliind enunţul legal, se poate observa că, în cadrul  cercetării la faţa locului:

se vor face constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii;

se vor stabili poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă;

se vor stabili ( în măsura în care este posibil, prin efectuarea doar a acestei activităţi – lucru puţin probabil, în totalitate, dat fiind caracterul dinamic şi complex al anchetei penale) împrejurările în care a fost săvârşită fapta penală.

Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită. Considerente ce ţin de utilitatea, necesitatea şi oportunitatea efectuării unei activităţi, pot decide să se deplaseze în cadrul sistemului de referinţă spaţial – unul sau mai multe – pe care se găsesc urmele şi mijloacele materiale de probă, unde se desfăşoară activitatea de cercetare la faţa locului în vederea:

examinării locului faptei şi fixării procesuale a celor descoperite;

căutarea, descoperirea, revelarea, fixarea, ridicarea, examinarea şi interpretarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă;

elaborarea şi verificarea de versiuni cu privire la natura infracţiunii comise, la numărul şi identitatea făptuitorilor, precum şi la aspecte ce ţin de loc, timp, natura activităţilor desfăşurate de făptuitori, metode şi mijloace folosite, mobil, scop, urmările survenite ca rezultat al săvârşirii infracţiunilor;

stabilirea locurilor de unde se putea percepe, în total sau în parte, activitatea desfăşurată de către făptuitori;

identificarea martorilor oculari, a persoanelor vătămate, a altor persoane care cunosc date despre săvârşirea infracţiunii şi, în unele cazuri, chiar a făptuitorilor;

luarea unor măsuri de limitare a pagubelor, determinare a cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor ce au determinat sau favorizat săvârşirea infracţiunii şi a măsurilor de prevenire care se impun, atât în legătură cu activitatea ilicită desfăşurată cât şi cu privire la apariţia de noi consecinţe.

Cercetarea la fata locului
2011-04-11  29.11 KB  241